Tantra nu înseamnă sexualitate ci a vedea sfințenia în tot ce te înconjoară.

Tantra nu înseamnă desfrânare ci un control desăvârșit.

Tantra înseamnă iubire și transcendere.

Tantra înseamnă nondualitate și realizare instantanee a Unității.

Tantra înseamnă curaj și înțelepciunea de a-ți accepta aparentele limite prezente și de a avansa neîncetat către nelimitare.

.........................................................................................................

Cum e posibil ca emoția erotică să ne înalțe ? Fiindcă omul superior, care nu neagă și controlează perfect instinctele vede spontan în persoanele de sex opus o ființă divină

.........................................................................................................

ADI Tantra înseamnă Prima Tantră sau Tantra Primordială.

.........................................................................................................

Numai cine nu munceste nu greseste… Parafrazand, putem spune : numai cine nu actioneaza nu greseste… Unii ar concluziona ca pare evident ca pentru a nu gresi este bine sa urmarim sa nu actionam. Ei bine, aici este principala problema: este imposibil sa nu actionam. Marii maestrii si mai multe lucrari sacre afirma cu siguranta: pentru o fiinta umana care traieste in lumea fizica este imposibil sa nu actioneze. Pare, atunci , ca a gresi este inevitabil deoarece este inevirabil sa actionam. Ei bine cititi cele ce urmeaza, fiindca ele va vor oferi o perspectiva noua si eficienta asupra actiunilor pe care le intreprindem si asupra vietii. Pe de o parte, pentru cel care este cu inima treaza este important sa nu repete aceleasi greseli si sa invete cat mai mult din ele, transformandu-le in esenta viitoarei victorii. Dar metoda directa si infailibila de a actiona fara a gresi este karma Yoga

Motto: “Realizeaza cît mai detasat tot ceea ce trebuie sa fie facut, indiferent ce ar fi si nu urmari niciodata însusirea fructelor actiunilor tale.”

Introducere TELUL PRINCIPAL IN KARMA-YOGA

EFICACITATEA SISTEMULUI KARMA-YOGA

TEHNICA PROPRIU-ZISA IN KARMA-YOGA (tehnica 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8)

KARMA-YOGA SI SIMTUL RESPONSABILITATII DIFICULTATEA

CARACTERISTICA SISTEMULUI KARMA-YOGA

COMBINAREA SISTEMULUI KARMA-YOGA CU CELELALTE FORME DE YOGA

LIBERTATEA DEPLINA PRIN KARMA YOGA

AJUTORUL OFERIT CELORLALTI – IN LUMINA SISTEMULUI KARMA-YOGA

Introducere KARMA-YOGA, deoarece trebuie sa fie prezentata la început sub denumirea sa originala, este una dintre cele patru mari ramuri YOGA asa-zis Clasice ale Orientului. Cu toate ca multi cercetatori ai gîndirii hinduse o considera, uneori, ca fiind mai putin veche decît JNANA-YOGA si RAJA YOGA, ea reprezinta totusi un punct de plecare si o parte esentiala a învataturilor cuprinse în BHAGAVAD-GITA, acest aspect conferindu-i o garantie suficienta de autenticitate. Ca de altfel toate celelalte forme de YOGA, si KARMA-YOGA la rîndul sau, are drept scop esential si final, daca nu unic, usurarea si accelerarea evolutiei spirituale a celui care o practica cu consecventa. Ea se diferentiaza însa de celelalte forme de YOGA în sensul ca înca de la început poate fi practicata mai mereu, toata ziua, fiind aplicabila în toate activitatile specifice omului, în timp ce BHAKTI-YOGA, la imensa majoritate a indivizilor nu poate fi abordata decît la un stadiu foarte avansat de practica, iar JNANA-YOGA si RAJA-YOGA (împreuna cu varianta sa de baza, HATHA-YOGA) nu pot fi practicate decît într-o anumita perioada a zilei, un anumit interval de timp.

Din aceasta cauza putem vedea în KARMA-YOGA, pe drept cuvînt, o forma instantanee de YOGA a vietii de zi cu zi. Traditia ne pune la dispozitie, cu privire la KARMA-YOGA, diferite definitii. Totusi, cea mai curenta si, în acelasi timp, si una dintre cele mai bune definiri, cu toate ca aceasta este departe de a fi completa, este: YOGA FUZIUNII CIT MAI PROFUNDE SI DEPLINE CU DIVINUL PRIN ORICE ACTIUNE DEZINTERESATA KARMA-YOGA porneste, în demersul sau, de la constatarea ca în fiecare clipa a existentei noastre cotidiene, chiar si atunci cînd ne simtim constrînsi sa facem un anumit lucru sau altul, noi ramînem totusi liberi sa alegem si avem întreaga responsabilitate a optiunilor noastre. Recurgerea la orice disciplina spirituala (YOGA sau oricare alte cai spirituale) implica admiterea faptului ca omul dispune de un anumit liber arbitru, atît în orientarea pe care o va da vietii sale cît si în alegerea mijloacelor pe care le va folosi.

Intrebarea esentiala la care KARMA-YOGA ne ajuta sa raspundem este urmatoarea: Cum si în functie de ce motive trebuie sa alegem între doua sau mai multe posibilitati care ni se ofera la un moment dat? De fapt, oricît de neasteptata ar parea pentru occidentali, practica consecventa a sistemului KARMA-YOGA ne confera o mai mare libertate. Numerosi întelepti contemporani, de la SRI RAMAKRISHNA pîna la SRI AUROBINDO, au subliniat ca, KARMA-YOGA este foarte bine adaptata epocii noastre fiind, într-o masura chiar mai mare, potrivita oricarei fiinte umane decît BHAKTI-YOGA care nu se potriveste decît persoanelor cu înclinatii accentuat religioase (acestea fiind astazi din ce în ce mai putine).

KARMA-YOGA se potriveste tuturor fiintelor umane mult mai bine decît RAJA-YOGA care necesita un efort intelectual ce depaseste facultatile mintale obisnuite. KARMA-YOGA este, de asemenea, mult mai usor accesibila decît JNANA-YOGA care necesita o putere considerabila de concentrare si interiorizare, toate aceste calitati întîlnindu-se din ce în ce mai rar la omul modern. La toate cele aratate putem sa mai adaugam ca ea se potriveste, cît se poate de bine, occidentalilor întotdeauna nerabdatori sa actioneze si mai mereu sceptici asupra valorii orientarilor, majoritatii disciplinelor spirituale care te îndeparteaza de viata practica într-o lume atît de materialista. De altfel, trebuie subliniat ca aceasta forma de YOGA nu exclude în nici un fel practica simultana a uneia sau a mai multora din celelalte forme de YOGA, practica acesteia neputînd face decît sa le creasca eficacitatea altor forme de YOGA, aceasta asociere nefiind niciodata obligatorie, deoarece, atunci cînd este practicata singura, KARMA-YOGA este suficienta prin sine însasi. KARMA-YOGA mai are un mare avantaj pe care celelalte forme de YOGA nu îl au. In timp ce BHAKTI-YOGA, RAJA-YOGA, TANTRA-YOGA, HATHA-YOGA si chiar JNANA-YOGA practicate gresit, dincolo de anumite exercitii preliminare, prezinta grave pericole fizice, psihice si mentale daca sînt practicate fara supraveghere si îndrumarea atenta si constanta a unui maestru competent, practic, din punct de vedere psihic si spiritual, KARMA-YOGA nu comporta niciodata vreun pericol pentru cel care o practica, chiar bazîndu-se doar pe unele învataturi scrise.

SWAMI VIVEKANANDA scrie: “Exista, pe calea lui BHAKTI-YOGA, mari pericole, ca de exemplu: sufletul receptiv ajunge sa aprecieze unele emotii pasagere drept adevarate revelari ale divinului si considera banale aspiratii pasagere, drept adevarate aspiratii spirituale” (YOGA practica). Referitor la RAJA-YOGA, tot VIVEKANANDA scrie, subliniind în prefata cartii sale, cu privire la aceasta forma de YOGA: “In afara de foarte putine exceptii, nu putem totusi sa învatam RAJA-YOGA fara pericole, decît sub directa îndrumare a unui maestru.” SRI RAMAKRISHNA scrie: “JNANA yoghinul spune: “EU SINT EL” dar, atîta timp cît noi confundam SINELE nemuritor cu corpul nostru acest egotism este nefast. El nu ne ajuta deloc sa progresam ci, dimpotriva, ne conduce spre ruina” (Invataturile lui RAMAKRISHNA).

SWAMI BRAHMANANDA, care încuraja pe discipolii sai deja launtric purificati, sa practice anumite ASANAS si unele tehnici de PRANAYAMA, le spunea mai tîrziu: “Cît despre practicile HATHA-YOGA, evitati-le daca nu vreti sa suportati consecinte penibile. HATHA-YOGA este o cale foarte periculoasa atunci cînd este practicata în necunoastere de cauza, fara îndrumarea unui maestru competent” (Disciplinele spirituale). Mai adaugam ca si în cazul unui stadiu avansat, KARMA-YOGA nu necesita în sine, pentru a fi practicata, ajutorul nici unei discipline fizice si nici a vreunui regim alimentar special desi este evident ca, KARMA yoghinul trebuie sa faca tot posibilul pentru a ramîne sanatos. In final, mai putem adauga ca, sistemul KARMA-YOGA nu este aproape deloc legat de nici o conceptie metafizica sau religioasa. Inceput text TELUL PRINCIPAL IN KARMA-YOGA SWAMI VIVEKANANDA descrie astfel idealul urmarit în KARMA-YOGA: “Omul ideal este acela care în mijlocul celei mai profunde taceri si a celei mai mari singuratati gaseste activitatea cea mai intensa, tot el reusind ca în mijlocul activitatii celei mai intense sa gaseasca linistea si singuratatea desertului.” Tot VIVEKANANDA considera util sa sublinieze ca: “KARMA-yoghinul nu are nevoie sa creada în nici o doctrina, oricare ar fi ea. El poate nici sa nu creada în Dumnezeu, poate nici sa nu se întrebe ce este de fapt sufletul sau si poate nici sa nu fie tentat de nici o speculatie de ordin metafizic” (YOGA practica).

Cu toate acestea, deoarece marii maestri ai Orientului ale caror învataturi ne-au parvenit, sînt toti profund religiosi, nu este surprinzator faptul ca ei interpreteaza KARMA-YOGA din aceasta perspectiva. Astfel, SRI RAMAKRISHNA spunea: “KARMA-YOGA este comuniunea spontana cu Dumnezeu prin actiune”, interpretînd-o atît în sistemul BHAKTI-YOGA (revelarea Supremului Divin prin iubire) cît si în sensul sistemului JNANA-YOGA (urmarirea constientizarii Absolutului Divin). El precizeaza: “Telul esential în KARMA-YOGA este acelasi ca si în cazul celorlalte forme de YOGA: realizarea Supremului Etern sau a Divinului impersonal.” La fel, SRI AUROBINDO scrie: “Activitatea detasata, cel mai adesea, nu este decît instrumentul necesar pentru inefabila unire cu Stapînul Creatiei.” “A realiza activitatile într-o intima fuziune si într-o comuniune profunda cu divinul din noi, în armonie profunda cu universalul din jurul nostru si cu transcendentul de dincolo de noi, a nu ne lasa limitati de mentalul uman, adesea închistat si separator, a nu fi sclavul imperativelor sale ignorante sau aberante si a sugestiilor sale înguste, aceasta este KARMA-YOGA” (YOGA integrala practica).

Inceput text EFICACITATEA SISTEMULUI KARMA-YOGA Oricare ar fi modul prin care ne reprezentam telul spiritual, acesta va fi atins printr-o forma sau alta de YOGA; oricare ar fi forma pe care o îmbraca comuniunea cu Divinul, atingerea planului de constiinta a Absolutului, priza constiintei asupra Adevarului Ultim sau chiar o mai mare libertate în viata, toate aceste teluri pe care hindusul le indica prin termenul fundamental de “Eliberare” (MOKSHA), KARMA YOGA, la rîndul sau, conduce la aceleasi realizari la fel de bine ca oricare alta forma de YOGA si, deseori, chiar foarte usor. Referitor la aceasta forma de YOGA, SWAMI SIVANANDA spune: “Multi cred ca, KARMA YOGA este un tip inferior de YOGA. Aceasta este o mare eroare.” RABINDRANATH TAGORE a scris despre KARMA-YOGA: “Multi dintre compatriotii nostri îsi imagineaza în mod gresit, ca actiunea este contrara libertatii.” sau: “Nu vom obtine niciodata vreun rezultat considerabil daca vom urmari sa atingem infinitul doar în afara domeniului actiunii.” El mai adauga: “Daca declaram ca dorim sa-l realizam pe Brahman (Supremul Divin) numai prin introspectie lasîndu-L, în restul timpului, în afara activitatii noastre exterioare, sustinînd ca vrem sa beneficiem de prezenta Sa doar prin iubirea din inima noastra, fara a-L mai adora altfel, prin alte modalitati exterioare, sau daca consideram ca numai contrariul este adevarat, ne îngreunam activitatea în lungul nostru drum spre Adevar si ne vom îndrepta probabil spre un esec lamentabil” (SADHANA)

SRI RAMAKRISHNA spunea: “Daca este realizata fara atasament, actiunea sau activitatea devine o cale usoara de atingere a scopului real al vietii, care este Dumnezeu.” SWAMI VIVEKANANDA spunea: “Prin simpla activitate detasata, omul poate ajunge lesne acolo unde BUDDHA a ajuns numai prin meditatie iar IISUS HRISTOS prin dragoste si rugaciune” (YOGA practica). Chiar daca aceasta formulare poate sa-i socheze pe unii crestini, ea arata totusi ca, pentru SWAMI VIVEKANANDA, KARMA-YOGA este la fel de eficienta ca si RAJA-YOGA sau BHAKTI-YOGA practicate la cea mai înalta treapta. MA ANANDA MOYI afirma ca: “Acela care practica KARMA-YOGA îl va realiza destul de repede pe BRAHMAN (Supremul) ca fiind Constiinta Absoluta si va primi de asemenea gratia Mamei Divine” (Invataturile lui MA ANANDA MOYI).

Pentru cel care studiaza cu atentie spiritualitatea hindusa, apare evident ca acestea sînt teluri obiective care se propun spre realizare atît în JNANA-YOGA cît si în BHAKTI-YOGA. SWAMI RAMADAS, care a atins eliberarea numai pe calea lui BHAKTI YOGA, constata ulterior ca: “Fara sa ne încetam deloc activitatea, actionînd însa complet detasat, putem sa atingem cu usurinta starea suprema de beatitudine si eliberare” (Scrisori). SWAMI BRAHMANANDA, “fiul spiritual” al lui SRI RAMAKRISHNA, spunea discipolilor sai: “Putem sa atingem Cunoasterea Suprema chiar si numai prin angrenarea perseverenta în felurite activitati consacrate Divinului” (Discipline monahice). Marele întelept RAMANA MAHARISHI, intransigentul JNANA yoghin, spune: “Actiunea fara dorinta, cît mai detasata de fructele ei, este net superioara Cunoasterii îmbinate cu practica” (Invataturile lui RAMANA MAHARISHI). Tot el constata cu simplitate ca: “Starea în care realizarea actiunii este detasata de dorinte este calea ce conduce cu usurinta la Eliberare.” Din cele aratate pîna aici rezulta ca daca este realizata în spiritul specific KARMA-YOGA, orice actiune, oricît de insignifianta ar fi, ne poate ajuta sa facem cu usurinta un pas înainte pe calea Eliberarii.

Inceput text TEHNICA PROPRIU-ZISA IN KARMA-YOGA Liniile directoare ale teoriei si practicii sistemului KARMA-YOGA sînt cît se poate de clar precizate de KRISHNA în BHAGAVAD-GITA, singura remarca fiind ca ele nu sînt prezentate în ordinea care ar conveni cel mai bine occidentalilor. Se pot rezuma în felul urmator învataturile pline de întelepciune ale marelui model divin KRISHNA:

1) Este imposibil omului sa stea macar o clipa fara ca totusi sa nu actioneze;

2) Omul nu trebuie sa-si propuna ca tel inactiunea sau evitarea actiunii;

3) Anumite actiuni au un caracter obligatoriu si, prin urmare, nu ne putem sustrage lor;

4) Nu trebuie sa-ti doresti fructele sau însusirea consecintelor actiunii realizate;

5) Nu trebuie sa ai niciodata atasament fata de actiune;

6) Nu trebuie sa te consideri niciodata ca fiind autorul actiunii;

7) Actiunea astfel îndeplinita, indiferent de natura ei, nu îl înlantuie niciodata pe realizatorul ei;

8) In esenta, putem spune despre KARMA-YOGA ca este “abilitatea divina în fapte” sau, altfel spus, întelepciunea si detasarea în actiuni.

In aceasta ordine vom analiza elementele sistemului KARMA-YOGA: 1) OMUL NU POATE SA STEA MACAR O CLIPA FARA CA TOTUSI SA NU ACTIONEZE

Prima afirmatie, “omul nu poate sta fara sa nu actioneze”, are evident un caracter exclusiv teoretic avînd drept scop pregatirea pentru a doua afirmatie, “inactiunea nu trebuie sa fie telul”, care este de natura practica si, de altfel, asa cum vom vedea mai departe, se adreseaza mai mult orientalilor decît occidentalilor. Sa trecem acum sa examinam mai de aproape aceste aspecte. In BHAGAVAD-GITA, KRISHNA revine asupra ei, în trei etape: “Nimeni nu poate ramîne macar o clipa fara sa nu actioneze. Totul este în mod inevitabil constrîns catre actiune.” “Chiar si viata ta fizica, îi spune KRISHNA lui ARJUNA, nu se poate mentine fara o constanta actiune.” Si, în sfîrsit: “Nici o fiinta încarnata nu poate sa renunte, în totalitate, la actiune. Actiunea este inevitabila.”

In alte capitole din MAHABHARATA, KRISHNA citeaza, în mod aprobativ, pe un brahman care îi spune sotiei sale: “In aceasta lume este imposibil sa nu actionezi, fie chiar si o singura clipa” (ASHVAMEDHI KA). Acest adevar este recunoscut si de alti întelepti care au trait în diferite epoci. Chiar si în zilele noastre, marii întelepti au simtit necesitatea de a reafirma acest adevar. Astfel, SRI RAMAKRISHNA spunea: “Nimeni nu poate evita actiunea. Faptul de a spune “Eu sînt” sau “Eu gîndesc” implica deja actiunea. Nu va puteti sustrage deloc actiunii; actiunea este o lege a naturii.” SWAMI VIVEKANANDA, la rîndul sau, afirma: “Nu putem sa traim nici macar o singura clipa fara sa actionam.” La rîndul sau, SWAMI BRAHMANANDA ajunge la aceeasi concluzie: “Fara actiune, chiar existenta noastra ar fi imposibila.”

SWAMI RAMADAS a scris: “A actiona este însasi expresia fundamentala a naturii fiintei noastre, asa cum menirea naturii unei flori este sa degaje un anumit parfum. Prin urmare, trebuie sa fim, în mod întelept, activi. Nu putem sa facem altfel fiindca ne este imposibil. Chiar daca, uneori, omul este imobil si aparent inactiv, organele sale sau structurile interioare, psihicul, mentalul, intelectul sînt întotdeauna mai mult sau mai putin active. Incetarea completa a tuturor actiunilor este, prin urmare, imposibila.” Acesta este un aspect evident pe care chiar o simpla reflexie mai adînca ne permite sa-l constatam. In imobilitatea fizica cea mai absoluta, de exemplu gîndirea subzista si chiar daca în parte ajungem sa o oprim (cel mai adesea nu facem decît sa ne imaginam aceasta), functiile naturale ale corpului (respiratie, circulatie etc.) nu înceteaza sa-si continue activitatea.

SRI AUROBINDO afirma chiar ca, în absenta întregii activitati mentale perceptibile sau identificabile, continua sa se produca în creier anumite “vibratii”. Orice ar fi, cea mai totala “inactiune”, în sensul absolut al termenului, nu ne împiedica totusi sa “actionam” modificînd cursul a ceea ce s ar fi întîmplat daca am fi actionat în mod normal, caci noi putem opera în mod direct prin cîmp subtil manifestînd influente asupra vecinatatii noastre imediate prin atitudinea sau intentia adoptata care, la rîndul sau poate, prin rezonanta si inductie, sa nelinisteasca sau sa bucure, determinînd, daca este foarte puternica, o anumita forma de imitatie contagioasa ce se va repercuta ulterior în bine sau în rau asupra noastra, modificîndu-ne starea launtrica în mod corespunzator.

Inceput text 2) NU TREBUIE SA NE PROPUNEM CA TEL INACTIUNEA.

Daca inactiunea este imposibila, va fi evident irational si eronat sa o propui vreodata drept tel în oricare forma de YOGA. KRISHNA îi spune, de altfel, clar lui ARJUNA: “Sa nu permiti în tine nici un fel de atasament fata de inactiune.” De altfel, el adauga mai tîrziu, în cazul în care ARJUNA nu a înteles foarte bine: “Nu prin abtinerea de la fapte sau actiuni omul se va bucura de nonactiune, nu renuntînd la actiuni va atinge el perfectiunea.” Si, în continuare, KRISHNA insista: “Actiunea totdeauna este net superioara inactiunii.”

In epoca lui KRISHNA, aceste revelatii vizau în mod special, fara îndoiala, anumite scoli importante de JNANA-YOGA sau de RAJA-YOGA care preconizau, în mod exagerat, ca etapa necesara daca nu chiar ca tel al disciplinei spirituale, încetarea cît mai completa a oricarei activitati fizice si chiar mentale. Aceasta atitudine, deloc normala, nu mai tenteaza astazi decît mici grupuri care reclama o anumita întelegere fantasmagorica a învataturilor lui SHANKARA si PATANJALI.

De altfel, multi oameni sînt înca înclinati sa creada ca orice alta activitate decît cea spirituala este un rau necesar caruia nu trebuie sa îi acordam decît minimum de timp pentru a ne putea consacra cît mai mult timp interiorizarii, meditatiei, adorarii etc. Tocmai de aceea, marii întelepti moderni au considerat necesar sa reaminteasca ceea ce spunea KRISHNA. Astfel, Tagore spunea: “Pentru a trai armonios, noi trebuie sa muncim; viata si activitatea sînt strîns legate.” El adauga: “Cine va fi atît de nebun pentru a fugi mereu de multimea voioasa pentru a-l cauta pe Dumnezeu numai în prostatia inactivitatii?”

SWAMI RAMADAS explica: “YOGA nu semnifica niciodata renuntarea la actiune; dimpotriva, ea ridica actiunea la cea mai înalta valoare spirituala” (Prezenta lui RAM). SWAMI BRAHMANANDA, desi cerea discipolilor sai sa se consacre cîteva ore în fiecare zi meditatiei, le spunea: “Ma întreb de ce va este atît de frica de munca voastra. Daca doriti cu adevarat sa-L realizati pe Dumnezeu, munciti cu perseverenta si asteptati. Nu trebuie niciodata sa abandonati în totalitate celelalte activitati” (Disciplinele spirituale)

SRI AUROBINDO, de asemenea, revine constant asupra acestei idei: “Munca are o importanta primordiala. Faptele sînt în continuare necesare, YOGA actiunii este indispensabila. Ideea de a abandona activitatea fizica pentru a accelera dezvoltarea propriului mental este o creatie fantezista a ego-ului mental” (YOGA integrala practica). De altfel, tot el spune: “A continua activitatea fizica ne ajuta sa ne pastram echilibrul dintre experienta interioara si dezvoltarea exterioara” (Ghidul YOGA). Totusi, dupa cum arata mai multi întelepti, aceasta obligatie de a actiona vizibil mai mult sau mai putin, înceteaza pentru acele rare fiinte umane ajunse la nivelul spiritual la care, în mod obiectiv, le devine imposibil sa se conformeze.

Astfel, pentru SRI RAMAKRISHNA doar “oamenii care nu sînt SATTVA-ici trebuie sa se supuna imperativelor muncii în aceasta lume” (Invataturile lui RAMAKRISHNA). Prin urmare, omul pur, SATTVA-ic, care nu mai are în el nimic TAMAS ic sau RAJAS-ic, a ajuns deja la un nivel aproape suprauman. Despre asemenea oameni vorbeste SWAMI VIVEKANANDA cînd spune: “Exista, fara îndoiala, fiinte cu totul exceptionale pe care SINELE le satisface în întregime, ale caror dorinte sînt dincolo de SINE, al caror psihic nu rataceste dincolo de SINE, pentru care SINELE este totul, în tot; numai acestea singure nu trebuie sa mai munceasca.

Restul umanitatii însa este obligata sa traverseze, încetul cu încetul, lumea activitatii; KARMA YOGA ne arata principiul, ne dezvaluie secretul punîndu-ne la dispozitie metoda ca sa o putem realiza practic, cu maximum de eficienta.”

MA ANANDA MOYI se exprima în termeni la fel de categorici: “Nu trebuie niciodata sa stam fara sa facem nimic, asteptînd inerti sa apara starea de Fiinta pura-desavîrsita.” Este foarte util sa remarcam ca si cei mai mari întelepti, care au atins starea de evolutie spirituala cea mai înalta la care o fiinta umana poate aspira, continua sa actioneze neobositi. Vom încheia aceste consideratii printr-un citat semnificativ. In faimosul text MAHABHARATA, “Regele Zeilor”, INDRA spune: “Cei care critica actiunea sînt pacatosi”.

Inceput text 3) ANUMITE ACTIUNI AU UN CARACTER OBLIGATORIU SI, PRIN URMARE, NU NE PUTEM SUSTRAGE DE LA REALIZAREA LOR

La aceasta indicatie scurta, cu caracter obligativ, KRISHNA mai adauga o alta complementara cu caracter pozitiv si care ne priveste mult mai direct. La începutul lui BHAGAVAD-GITA, KRISHNA spune: “Indeplineste actiunea necesara asa cum EU ti-am indicat-o.” Si, la sfîrsit, KRISHNA reaminteste: “Nu este necesar sa se renunte la actiuni în mod just integrate si consacrate.” Este important deci sa descoperim ce sînt aceste actiuni “indicate” sau, altfel spus, “care trebuie sa fie facute”. Este posibil, cu toate ca putin probabil -pentru ca din BHAGAVAD-GITA reiese chiar contrariul – ca în acea perioada KRISHNA sa se fi referit îndeosebi la anumite procedee speciale, la unele tehnici de YOGA, la modalitati precise de purificare si transmutatie sau la detalii referitoare la o forma sau alta de YOGA, toate fiind “aceste acte care trebuiesc facute neaparat” deoarece “purifica sîngele” determinînd rafinarea fiintei umane, si la care, mai departe, KRISHNA se refera în mod expres.

In zilele noastre, în orice caz, principiul dobîndeste, în mod evident, o semnificatie diferita si, pentru a-l întelege cît mai bine, trebuie sa ne referim la parerea competenta a înteleptilor moderni. Pentru cei care au norocul de a fi ghidati de un adevarat GURU (fiindca nu toti cei care se autointituleaza asa sînt cu adevarat) problema este foarte simpla, ei trebuind doar sa se plieze cît mai bine indicatiilor maestrului lor pentru a se eleva launtric si a progresa spiritual, pentru ceilalti, considerînd ca este necesar sa ne referim la învataturile marelui KARMA yoghin care a fost MAHATMA GANDHI.

El este, de asemenea, categoric în aceasta directie: “Legea activitatii este legea vietii” si noi stim, actualmente, ca pentru el aceasta “lege a vietii” era cerinta zilei pe care iÄo dicta constiinta sa în fuziune cu constiinta divina. De altfel, chiar el precizeaza: “Dumnezeu a creat omul pentru ca acesta sa ajunga sa-si cîstige hrana” (sau energia cea de toate zilele) prin munca sau activitatea sa. El a spus ca “cel care manînca fara sa lucreze sau asteapta inert sa i se dea fara sa merite sau fara sa actioneze este un hot.”

Chiar si SRI AUROBINDO afirma ca trebuie sa ne supunem cît mai detasati “obligatiilor sociale” dar, mai adauga el, considerîndu-le “drept un veritabil teren al practicii YOGA” (YOGA integrala practica). El considera de asemenea ca orice activitate este spiritualizanta si utila pentru acela care o realizeaza cu o atitudine justa, de integrare detasata. SRI AUROBINDO spune: “Trebuie pe cît posibil permanent sa realizam actiunile cu o atitudine detasata, într-o stare de constiinta justa si integrata.” Procedînd mereu astfel, starea launtrica va fi la fel de fructuoasa cît poate sa fie prin orice stare de meditatie YOGA foarte reusita. Pentru el, de fapt, “actiunea sau activitatea nu este decît o forma specifica de pregatire la fel de importanta ca si meditatia yoghina”.

SWAMI RAMADAS, la rîndul sau, precizeaza: “Actiunea, realizata atunci cînd sîntem într-o stare de totala absorbtie sau fuziune în Centrul Suprem Etern al universului, este ceea ce înteleptul numeste actiune yoghina” (Prezenta lui RAM). Atunci însasi natura actiunii îndeplinite nu are decît o importanta secundara. In aceasta directie îl putem cita, în continuare, pe SRI AUROBINDO: “Putem folosi nu conteaza ce actiune sau activitate ca domeniu în care sa ne exersam clipa de clipa în spiritul plin de întelepciune al lui BHAGAVAD-GITA” (YOGA integrala practica). SWAMI VIVEKANANDA spune, referitor la aceasta: “Chiar si aspectele cele mai de jos sau aparent inferioare ale activitatii nu trebuie vreodata dispretuite” (YOGA practica). SRI AUROBINDO chiar insista: “Nu este deloc adevarat ca activitatea fizica are mai putina valoare decît activitatea mentala sustinuta; numai aroganta intelectului limitat este aceea care poate pretinde aceasta.” Intreaga activitate consacrata ferm si realizata prin si pentru Divin este direct proportionala cu gradul de daruire divina; activitatea chiar manuala facuta cu INTENTIE pentru Divin este net superioara activitatii mentale facuta cu INTENTIE numai pentru propria noastra dezvoltare egoista, pentru glorie sau pentru o satisfactie mentala efemera.

Dupa traditia indiana referitoare la KARMA-YOGA, alegerea actiunilor “care trebuie sa fie îndeplinite” de catre un individ oarecare este determinata de ceea ce în India se numeste SVADHARMA (Legea proprie). In timp ce în Occident, religia, morala si legea procedeaza dupa drepturi si restrictii enuntate adesea în termeni absoluti, pastrîndu-si rezerva de a admite o multime de exceptii, hinduismul confera drepturi si îndatoriri foarte diferite, uneori contradictorii, diverselor grupuri umane care constituie societatea. Pentru a nu oferi decît un exemplu, avem în Occident principiul categoric propovaduit de Biserica si aplicat de tribunale: “Sa nu omori!” atît de absolut încît a dus la faptul ca multi indivizi virtuosi condamna, în mod categoric, eutanasia si întreruperea de sarcina. La acest imperativ categoric al nonomorului se face o exceptie importanta: “In timp de razboi trebuie sa faci tot posibilul ca sa omori membrii armatei inamice.” Si chiar aceasta necesita o exceptie la exceptie: “Sa nu-l omori pe inamic daca este dezarmat, daca se preda sau daca deja l-ai facut prizonier.” Putem sa citam multe alte exemple de exceptii.

Invatatura orientala traditionala procedeaza diferit. Ea admite ca “datoria” (DHARMA) nu este acelasi lucru pentru toti, ea variind considerabil în functie de vîrsta, sex, stare civila, situatie familiala, casta etc. Fiecare are, prin urmare, datoria sa proprie, aproape individualizata, propria sa SVADHARMA. Sa expunem acum numai cîteva exemple semnificative: Cei care în India apartin castei brahmanilor trebuie sa se straduiasca sa fie nonviolenti la un asemenea grad încît, în afara de cîteva regiuni, marea majoritate a brahmanilor sînt strict vegetarieni; în schimb, oamenii care apartin castei razboinicilor KSHATRIYAS au ca datorie esentiala apararea a ceea ce ei estimeaza ca fiind drept, recurgînd uneori la violenta. Capul de familie trebuie sa munceasca pentru a i întretine pe cei care depind de el. Omul care da ascultare “apelului lui Dumnezeu” si s-a facut SANNYASIN sau aspirant la eliberare si, de asemenea (dupa un obicei acum cazut în dizgratie), cel care si-a casatorit copiii nu mai are dreptul sa munceasca ca sa-si cîstige existenta sa sau a altora si trebuie sa traiasca exclusiv din cersit atunci cînd urmareste desavîrsirea spirituala.

“Toti oamenii, scria yoghinul SWAMI SIVANANDA, trebuie sa-si îndeplineasca datoria în functie de cerintele grupului social din care fac parte si de stadiul de viata (ASHRAMA) în care ei se gasesc” (Invataturile lui SIVANANDA). Fara îndoiala, acest sistem nu ar putea fi transpus întocmai în Occident deoarece în Orient sistemul hindus al castelor joaca un rol foarte important. De exemplu, în cîteva comunitati de pescari din sudul Indiei este obligatoriu sa arunci navodul cu mîna stînga si ar fi un mare pacat sa-l arunci cu mîna dreapta, pe cînd în anumite caste în India este tocmai invers. Dar multe probleme si tensiuni din constiinta se rezolva mult mai usor daca ne abtinem sa urmam aberant si orbeste o regula prea generala si aparent absoluta fara a cîntari eventuala parere contrarie printr-o analiza plina de bun simt si inteligenta. Nu este lipsit de interes sa amintim aici punerea în garda a înteleptilor orientali împotriva a ceea ce noi numim, foarte adesea, de complezenta, o datorie, desi în realitate aceasta ar putea fi doar o dorinta egoista bine deghizata. SWAMI VIVEKANANDA spune, referitor la aceasta: “Atunci cînd un atasament este bine înradacinat îl numim adesea o obisnuinta… Atunci cînd atasamentul prezinta deja un caracter cronic îi atribuim titlul pompos de “datorie”…

Cei care doresc cu adevarat sa fie KARMA yoghini trebuie sa înlature aceasta notiune falsa de datorie” (YOGA practica). Mai multi întelepti orientali insista asupra necesitatii de a te consacra cu prioritate fata de ceea ce SWAMI VIVEKANANDA numeste “datoria care ne este aici si acum cea mai apropiata de noi”. MAHATMA GANDHI a explicat acest aspect mult mai detaliat în cadrul doctrinei sale SVADESHI: “Un veritabil adept al doctrinei SVADESHI trebuie sa aiba, ca prima îndatorire, de a-si consacra serviciile si ajutorul vecinilor sai cei mai apropiati. Aceasta va antrena excluderea sau chiar sacrificarea intereselor restului, dar aceasta excludere si sacrificiu nu este decît o aparenta. Prin însasi natura sa, ajutorul sau serviciul pur pentru cei apropiati nu poate niciodata avea ca rezultat vreun deserviciu pentru cei care sînt departe, ci dimpotriva.

Astfel stau lucrurile atît pentru univers cît si pentru individ, si acesta este un principiu infailibil pe care ar fi bine sa-l întelegem în profunzime. Pe de alta parte, cel care se lasa ratacit de un “peisaj îndepartat” si care va merge pîna la capatul pamîntului sa serveasca, nu numai ca îsi va vedea ambitia înselata dar nici nu îsi va îndeplini îndatoririle pe care le are fata de cei din imediata sa apropiere (Scrisori din Ashram, de MAHATMA GANDHI). Totusi, GANDHI admite, în aceasta directie, anumite exceptii: “Se pot întîlni totusi cazuri cînd unui adept al doctrinei SVADESHI i se va cere sa-si sacrifice familia pe altarul serviciului universal. Acest act de jertfire liber consimtita constituie atunci serviciul suprem pe care putem sa-l aducem familiei universale a umanitatii de pe acest pamînt.” Actiunea “indicata” sau “recomandata” poate, în diferite ocazii speciale, sa implice chiar violenta vis-¼-vis de nu conteaza cine.

SWAMI VIVEKANANDA spunea: “KARMA yoghinul este omul care întelege ca idealul cel mai elevat este consacrarea plina de abnegatie sau nonrezistenta; astfel, acela care întelege ca aceasta nonrezistenta este manifestarea cea mai înalta a puterii pe care o detinem noi, de fapt stie în mod egal ca ceea ce numim a rezista raului este, de asemenea, o etapa pe calea care conduce la manifestarea nonrezistentei. Inainte însa, de a ajunge la acest ideal suprem, omul are ca datorie sa se opuna si sa reziste raului” (YOGA practica). Chiar si MAHATMA GANDHI, marele propovaduitor al nonviolentei, afirma în aceasta directie ca “cel care ramîne spectatorul pasiv al unei crime este cu adevarat, chiar si din punct de vedere juridic, un participant, într-o anumita masura activ, la acea crima”. Toate acestea ne fac sa întelegem si mai bine de ce SRI AUROBINDO i-a scris unuia dintre discipolii sai urmatoarele: “Sa nu ai remuscari pentru timpul pe care-l consacri activitatii si muncii creatoare” (YOGA integrala practica). Acelasi lucru îl rezuma SWAMI SIVANANDA scriind: “Activitatea complet dezinteresata, realizata cu abnegatie, constituie cheia de bolta în KARMA-YOGA” (Invataturile lui SIVANANDA).

Inceput text 4) IN KARMA-YOGA NU TREBUIE NICIODATA SA DORIM SI NICI SA NE TEMEM DE FRUCTELE ACTIUNII

Ajungem acum la expunerea a ceea ce este principiul fundamental si marele secret al sistemului KARMA-YOGA; nu mai avem dreptul, atunci cînd ne angajam pe aceasta cale, la “fructele” actiunii noastre si, în consecinta, dorinta de a ne bucura egoist de urmarile favorabile sau teama de a trebui sa le suportam consecintele nefavorabile nu trebuie sa fie niciodata mobilul actiunii noastre. Acesta este principiul fundamental al “actiunii dezinteresate gratie consacrarii divinului”. Este ceea ce KRISHNA declara cu atîta fermitate la începutul textului lui BHAGAVAD GITA: “Tu ai tot dreptul la actiune, dar numai la actiune caci de acum înainte niciodata nu trebuie sa mai doresti fructele ei; fructele actiunii îndeplinite de tine sa nu fie niciodata mobilul tau.” “Sînt doar sarmane suflete mizerabile acele fiinte umane care fac din fructele faptelor lor sau din dorinta acestor fructe obiectul constant al gîndurilor si activitatilor lor.” “Inteleptii care, prin deplina unire sau profunda fuziune cu Divinul, îsi pun la unison cu acesta ratiunea lor de a exista si vointa, renunta în totalitate la fructele pe care le determina actiunile lor.”

Putin mai departe, KRISHNA precizeaza consecintele extraordinare ale acestei atitudini cu adevarat supreme, preconizate: “Abandonînd în totalitate atasamentul fata de fructele actiunii, sufletul reuseste sa fuzioneze fulgerator cu Supremul Divin (BRAHMAN) si resimte imediat dupa aceea o stare euforica de pace si putere bazata pe atotputerea si beatitudinea Supremului Divin (BRAHMAN).” In ultimul capitol, acest adevar este rezumat astfel: TYAGIN, sau altfel spus cel care a realizat pe deplin perfecta renuntare si “despre care putem spune” ca a ajuns la aceasta “pace beatifica si atotputernica bazata pe Supremul Absolut (Brahman) si manifestata în si prin el permanent, acela este într-adevar cel care a abandonat fructele actiunii”. In restul MAHABHARATA-ei, toti ceilalti întelepti confirma ceea ce a spus KRISHNA. Astfel, în aceasta directie, MANU afirma: “Singurul mod spontan si fulgerator de a atinge telul divin, suprem este ca mentalul sa renunte pe deplin la fructele actiunii.” La fel, înteleptul KRISHNA sustine: “Singura actiune adevarata si potrivita care poate avea consecinte eterne si infinite este aceea care nu este motivata de nici o dorinta a fructelor sau de urmarirea unei recompense.”

Inteleptul rege YUDHISHTHIRA este si mai ferm, referitor la aceasta: “Omul care doreste mereu sa culeaga fructele virtutii sale face un penibil comert cu virtutea.” Toti înteleptii moderni sînt, fara exceptie, de aceeasi parere. SWAMI RAMADAS afirma simplu: “KARMA-YOGA este renuntarea cît mai deplina la fructele actiunilor noastre.” SWAMI VIVEKANANDA revine frecvent asupra acestei teme: “Sa nu va preocupati niciodata de fructele actiunilor. De ce, în definitiv, sa ne preocupam doar de rezultate?” “Renuntati în întregime la toate fructele faptelor voastre.” “Nu urmariti si nu doriti pentru tot ceea ce faceti nici laude si nici recompense.” “Ideea de a obtine în final ceva ca recompensa a activitatii noastre împiedica considerabil dezvoltarea noastra spirituala si sfîrseste adesea prin a ne aduce suferinta” (YOGA practica). SWAMI BRAHMANANDA spunea discipolilor sai: “Daca doriti cu adevarat sa actionati asa cum este necesar, nu trebuie niciodata sa pierdeti din vedere doua mari principii: în primul rînd un profund respect plin de atentie pentru actiunea pe care o întreprindeti si în al doilea rînd o totala indiferenta sau detasare fata de fructele sale. Este ceea ce noi numim secretul cel mai mare în KARMA-YOGA” (Discipline spirituale).

MA ANANDA MOYI explica, la rîndul sau: “Atît timp cît în noi reusim doar sa ascundem dorinta de a iesi în evidenta sau de a ne distinge, aceasta nu este KARMA-YOGA ci placerea de a actiona pentru propria noastra satisfactie. Actionam atunci numai ca sa ne bucuram egoist de fructele actiunii noastre sau pentru prestigiul pe care acea actiune ni-l aduce. Daca însa renuntam pe deplin la fructele actiunii noastre, aceasta devine imediat KARMA-YOGA” (Invataturile lui MA ANANDA MOYI). Sensul mult mai larg pe care ea îl da aici “dorintei fructelor actiunii” este mai clar si mai complex redat în ceea ce spunea SRI RAMAKRISHNA: “A actiona doar pentru propriul tau interes material este chiar înjositor.” (Invataturile lui RAMAKRISHNA). De fapt, cautarea continua a rezultatelor sau a fructelor actiunii, chiar daca nu profitam decît indirect de ele, este, de asemenea, o manifestare de egoism, asa cum de altfel se întreaba SWAMI SIVANANDA: “Cum ar putea oare un mare egoist sa practice KARMA-YOGA? Pentru el, atîta timp cît nu va face minimul efort de a si depasi egoismul, aceasta cale este imposibila.”

Regasim aceleasi afirmatii si la SRI AUROBINDO: “Nu poate sa existe KARMA-YOGA fara dorinta suficient de intensa de a te debarasa de egoism, de predominanta lui RAJAS GUNA, de dorinta fructelor care sînt adevaratele peceti ale ignorantei… Actiunea realizata în spiritul autentic al lui KARMA-YOGA este la fel de eficace ca si cea mai înalta realizare în BHAKTI-YOGA sau precum succesul spiritual în contemplatie” (Ghidul YOGA). Pentru a practica cu succes KARMA-YOGA trebuie, prin urmare, “sa fii eliberat de orice mobil egoist indiferent care ar fi acesta” (YOGA integrala practica). Si tot AUROBINDO detaliaza apoi conditiile ce trebuie îndeplinite: “Singura actiune ce ne uneste brusc cu Supremul si ne purifica spiritual foarte repede este tocmai aceea pe care o realizam cît mai detasati cu putinta, fara motive personale, fara sa cautam în vreun fel anume, notorietate sau onorurile efemere ale acestei lumi, fara sa punem în prim plan propriile noastre mobiluri mentale, pretentiile individuale sau lacomia vitala, preferintele fizice, fara a resimti vanitate, fara sa doresti sa te impui cu brutalitate, nici sa cauti dobîndirea prestigiului; aceasta este în REALITATE activitatea realizata doar de Divin printr-un fel de imperativ resimtit plenar, launtric.” “Toate actiunile facute într-un spirit egoist, oricît de bune ar parea pentru oamenii din lumea ignorantei, ele nu sînt totusi de un foarte mare folos pentru un veritabil aspirant la YOGA” (Ghidul YOGA).

“Orice activitate, îndeplinita cu multa atentie si armonios integrata cu grija, conceputa în INTENTIE ca o veritabila ofranda adusa Divinului, fara dorinta obtinerii fructului, fara egoism, într-o stare de spirit egala, cu o liniste launtrica deplina atît în caz de succes cît si de esec, acea actiune fiind realizata mai ales pentru dragostea de Divin si nu în vederea unui beneficiu ulterior oarecare, a vreunei recompense sau a unui rezultat personal urmarit, avînd cît mai profund constiinta ca Puterii Divine Infinite îi apartin toate actiunile, este un mijloc fulgerator de spiritualizare si de daruire de sine prin KARMA YOGA.” Dupa cum era si de asteptat, opera lui MAHATMA GANDHI abunda în idei de acelasi gen, doar ca el prezinta aceasta problema într-o lumina putin diferita: “In efortul angrenat sincer pentru realizare si nu în reusita se afla satisfactia continua.

Efortul deplin, este cu anticipatie, expresia deplinei victorii” (Religia Etica). Si, ca de obicei, el revine mai mereu la cazul sau personal ca fiind ilustrativ: “Nu am putut sa realizez decît foarte imperfect dorinta mea intensa de a ma topi cît mai profund pentru a ma pierde în Divin, am vrut cu ardoare sa nu fiu decît un simplu bulgare de argila în mîinile divine ale Creatorului, astfel încît sa pot sa servesc mult mai bine fara sa fiu întrerupt cîtusi de putin de eul meu interior” (Tînara Indie). Ulterior el da, cu privire la aceasta atitudine, o explicatie metafizica la care trebuie sa reflectam adînc: “Omul nu trebuie sa dispuna de rezultatele actiunilor sale. Actionînd mereu astfel aceasta devine o constanta împuternicire acordata de Divin” (Citata de MAHADER DESAI în “Gandhiji în Satele Indiei”).

Atunci cînd actionam ca sa obtinem un rezultat – ceea ce se întîmpla de obicei – este clar ca înainte de toate, noi gîndim, mai ales si în imensa majoritate a cazurilor, la rezultatele cele mai rapide pe care încercam, dupa inteligenta noastra, sa le prevedem: placerea maxima sau avantajele pe care actiunea le va produce pentru noi sau pentru cei care ne intereseaza. Si, cu privire la aceasta faza nimeni nu trebuie sa se gîndeasca prea mult pentru a-si aminti numeroase cazuri cînd rezultatele obtinute nu au fost cele anterior asteptate, fiind uneori chiar în întregime contrare asteptarilor noastre. Ne mai gîndim, de asemenea, dar destul de rar pentru omul de rînd, la rezultatele care pot aparea dupa un timp mai îndelungat. Atunci cînd savuram un prînz delicios si copios sau atunci cînd oferim prajituri unui copil, sînt foarte rare situatiile în care ne poate veni ideea unei posibile indigestii.

Daca orientam, de asemenea, pe cineva catre o anumita lectura facem aceasta în speranta ca va rezulta o anumita schimbare ce se va reflecta printr-o anumita îmbogatire sufleteasca sau chiar printr-o anumita modificare în bine a ideilor sale. Dar, si în aceste situatii, previziunile noastre sînt departe de a se realiza întotdeauna. Prin urmare, aproape mereu, noi sîntem incapabili de a prevedea, în întreaga lor complexitate, care vor fi rezultatele actiunilor noastre pe termen lung. Indiferent de grija si atentia cu care vom creste un copil, nu vom sti niciodata cu anticipatie daca el se va orienta catre bine sau catre rau sau cum îsi va folosi facultatile pe care noi i le dezvoltam, ori cum va folosi cunostintele pe care noi i le punem la dispozitie.

De altfel, dupa cum observa foarte just SWAMI VIVEKANANDA, “noi nu putem înfaptui nimic care sa nu aiba si anumite rezultate bune si, tot la fel, nu exista nici o activitate care sa nu cauzeze undeva si un oarecare rau… Nu exista deci nici o actiune sau fapta care sa nu determine simultan, în diferite planuri, atît fructe bune cît si fructe rele” (YOGA practica). Cu exceptia starii de întelepciune, oricît de perspicace am fi sau am crede ca sîntem, simplul bun simt si experienta noastra de viata ne obliga sa admitem ca previziunile noastre sînt aproape întotdeauna incomplete si incerte. In functie de atitudinea launtrica si temperamentul nostru, constatam ca rezultatele actiunilor noastre, sau altfel spus “fructele” lor, sînt în cea mai mare parte determinate de vointa Divina în cele din urma, fie de fatalitate, sau cu alte cuvinte de KARMA, ele fiind în foarte putine cazuri total determinate de intentiile sau propria noastra vointa ferm focalizata.

In concluzie, putem spune ca, privit din punctul de vedere al mobilului actiunii, dorinta canalizata catre cautarea fructelor actiunii nu este atît de satisfacatoare pe cît gîndim noi ca este, iar regula propusa de BHAGAVAD-GITA si de KARMA-YOGA nu este atît de aberanta, asa cum ni s-ar putea parea la prima vedere datorita ignorantei noastre. Ajungînd la aceasta concluzie trebuie sa începem sa cautam daca nu cumva exista un alt scop întelept care sa fie mult mai preferabil. Prin urmare, dorinta de a obtine fructele actiunii nu este, în mod evident, decît un aspect al dorintei în general. In aceasta directie, hinduismul, ca de altfel aproape toate religiile, vede în dorinta cel mai teribil obstacol în calea întregii evolutii interioare.

In BHAGAVAD-GITA, KRISHNA vorbeste despre aceasta în 42 de SUTRAS sau aforisme din 11 capitole diferite. El se înduioseaza chiar de aceste “suflete ale dorintei”. Vorbeste despre acesti “sarmani sclavi ai dorintelor” si insista, în mod constant, asupra “necesitatii de a fi pe deplin liberi de dorinte”. Pentru el, dorinta este una dintre “portile infernului, distrugatoare ale sufletului”. Si fara îndoiala ca DOAR la fructele actiunilor se refera atunci cînd descrie “sufletele demoniace” despre care spune: “Inlantuiti pe loc de aceste lanturi, devorati de mînie si lacomie, preocupati mai mereu de a strînge cîstiguri prin mijloace necinstite pentru a servi satisfacerii placerilor lor efemere si îndeplinirii dorintelor lor, aproape întotdeauna ei se gîndesc: “Astazi mi-am îndeplinit cutare dorinta, mîine fara îndoiala ca îmi voi îndeplini alta; astazi am obtinut o cutare bogatie, mîine desigur, voi obtine si mai mult”. El vorbeste, de asemenea, despre acest dusman etern al cunoasterii care, sub forma dorintei egoiste, este un foc plin de lacomie. Si, în viziunea sa, un om trebuie “sa renunte complet la dorinta egoista” daca urmareste sa fie “pregatit sa devina una cu Supremul Divin BRAHMAN”. Iata de ce el insista ca aspirantii la Eliberare “sa abandoneze, fara nici un fel de exceptii, toate dorintele nascute din vointa dorintei egoiste”. Totusi, el nu neaga ca va fi destul de dificil “sa înfrîngi mereu acest inamic numit dorinta egoista care este atît de greu de atacat”.

Intr-un alt capitol din MAHABHARATA, KRISHNA explica regelui YUDHISHTHIRA: “Despre omul care doreste egoist toate lucrurile bune ale acestei lumi, fiind în întregime si permanent atasat fructelor acestor dorinte egoiste, putem spune ca poarta deja Moartea în gura sa… Infrînarea completa a dorintelor egoiste se afla la radacina tuturor virtutilor veritabile.” Consideram ca este inutil sa subliniem ca, în MAHABHARATA, toti ceilalti întelepti repeta acelasi avertisment. Si la fel putem spune ca stau lucrurile cu înteleptii moderni; este suficient, pentru a ne convinge, sa citam doar cîtiva. SRI RAMAKRISHNA spune, referitor la aceasta: “Inima care a ars doar în focul dorintelor egoiste, terestre nu poate suporta aproape deloc influentele sentimentelor sau ale trairilor spirituale elevate” (Invataturile lui RAMAKRISHNA).

Si tot el: “Nimeni nu poate patrunde în Imparatia Cerurilor daca înca mai pastreaza în sine cea mai mica urma de dorinta egoista.” SRI AUROBINDO, de asemenea, consacra o parte importanta din scrisorile sale adresate discipolilor, tehnicilor ce permiteau acestora de a se debarasa de “ego si de dorintele egoiste”. El spunea adesea: “Loviturile si suferintele cad asupra tuturor fiintelor umane pentru ca sînt pline de dorinte egoiste fata de lucruri sau stari ce nu pot dura si pe care, vrînd-nevrînd, ajung sa le piarda sau, daca totusi le obtin, acestea le vor aduce deceptii si nu vor putea sa îi satisfaca pe deplin mereu” (Raspunsuri). El mai adauga: “Daca dorinta egoista nu este pe deplin stapînita, cum am putea noi merge usor si repede pe calea cea dreapta? Caci Eliberarea apare instantaneu prin pierderea ego-ului si a dorintelor egoiste.” In ceea ce o priveste pe MA ANANDA MOYI, daca ea constata ca “adesea tindem egoist sa ne potolim o dorinta printr-o alta dorinta”, atunci fara îndoiala ca dorintele nu pot dispare si, de asemenea, nu va dispare în fiinta umana nici tendinta de a dori” (Invataturile lui MA ANANDA MOYI).

Tocmai de aceea, ea adesea, îi orienteaza pe cei care vin sa o consulte, spre alte dorinte decît spre cele egoiste, care aduc doar bunuri efemere ale acestei lumi, indiferent daca sînt materiale sau de alt gen si, cu privire la aceasta, ea afirma: “Voi sînteti întotdeauna cei care creati dorintele egoiste prin gîndurile voastre si tot voi sînteti cei care, gîndind detasati, cu fermitate contrariul puteti sa le distrugeti.” Aceasta detasare completa si libertate cu privire la fructele actiunii este pentru noi, mai ales la început, destul de greu de înteles deoarece aproape întotdeauna cînd actionam o facem egoist pentru a obtine un rezultat sau un fruct placut care sa ne fie net favorabil sau, cel putin, agreabil. Chiar si în actiunile pe care, înselati de noi însine, în aparenta le credem cele mai “dezinteresate”, se întîmpla totusi, foarte rar ca noi sa nu asteptam cîtusi de putin ceva în schimb.

Daca, de exemplu, facem un cadou unui copil sau daca ajutam o fiinta nevoiasa, iar cel care beneficiaza nu ne spune macar multumesc, vom fi adesea, cel putin, usor surprinsi. De asemenea, mai mereu sîntem tentati sa gîndim ca daca nu trebuie sa mai asteptam nimic de pe urma a ceea ce facem COMPLET DETASATI, nu mai are nici un sens sa continuam sa actionam. Dar noi am vazut totusi ca, dupa învataturile sistemului KARMA-YOGA, acest mod de gîndire este profund gresit. La ce alt scop sau mobil mai putem noi deci face acum apel? Evident, prin urmare exista “actiunile integrate în armonia divina si deci indicate” despre care deja am vorbit dar, cu toate acestea, ele nu pot deloc sa îmbratiseze decît o parte a activitatilor noastre.

Supunerea fata de SVADHARMA ne ofera un avantaj ceva mai larg dar înca insuficient. Cel mai bun raspuns, în aceasta directie, ne este fara îndoiala dat de GANDHI care se angrena sa realizeze tot ceea ce el estima a fi drept si stringent necesar, în conformitate cu cel mai înalt ideal al momentului, fara a se preocupa vreodata de rezultate, ceea ce nu facea deloc din el un interlocutor prea comod în negocierile sale cu autoritatile britanice. Intr-o asemenea situatie, cineva i a atras atentia lui GANDHI: “Daca faceti cumva ceea ce ne-ati anuntat, consecintele vor fi catastrofale atît pentru India cît si pentru Dvs. personal.” El a raspuns atunci: “Aceasta nu ma intereseaza absolut deloc.” Prin urmare, am ajuns la acest “cel mai înalt ideal al momentului” adica la conceptia mentala detasata, la ceea ce este drept într-o anumita situatie, la sentimentul datoriei, la misterioasa “voce interioara” a constiintei, la dorinta detasata de a fi un cît mai bun vehicul sau canal de manifestare a Divinului, la intentie (odata ce am ajuns la concluzia ca aceasta vine de la un izvor sau focar benefic, ceea ce nu este cazul întotdeauna).

Toate aceste posibilitati sînt sublime si salvatoare în situatia unei atitudini de totala daruire fata de Divin daca, dupa cum spune KRISHNA, “oferim în întregime actiunile noastre, împreuna cu fructele lor, lui Dumnezeu” (BHAGAVAD-GITA). In aceasta directie, SWAMI RAMADAS spunea: “Noi putem, cu usurinta, sa îl descoperim pe Dumnezeu în noi fulgerator daca îi oferim în totalitate, printr-o consacrare deplina si sincera, toate actiunile noastre” (Scrisori). MA ANANDA MOYI merge chiar mai departe atunci cînd arata ca “ruga transfiguratoare ardenta: “Fa Doamne Dumnezeule ca inima mea sa fie libera de setea de rezultate”  este înca marturia dorintei launtrice de a obtine un rezultat. Totusi, atît timp cît aspiram din tot sufletul, frenetic la actiunea dezinteresata, putem fi siguri ca, daca vom proceda cum trebuie, fiind inspirati de divin, o vom atinge si atunci vom avea modelul necesar. Un mod înseamna întotdeauna rezistenta. De aceea, atît timp cît egoul va subzista sau va predomina, conflictele launtrice vor izbucni din cînd în cînd, chiar daca vom cauta sa facem actiuni partial impersonale, deoarece vom mai fi legati prin ego de fructele actiunii si, în consecinta, antrenati într-o anumita directie” (Invataturile lui MA ANANDA MOYI).

Inceput text 5) NU TREBUIE NICIODATA SA FIM ATASATI DE ACTIUNE

Daca nu trebuie sa ne atasam de fructele actiunii, în mod logic ne putem întreba daca este oare necesar sa ne atasam de actiunea în sine, de îndata ce ne-am decis sa o realizam? Raspunsul BHAGAVAD-GITA-ei este clar si fara nici un fel de ambiguitate. In aceasta directie KRISHNA spune: “La fel cum cei care nu stiu, actioneaza cu atasament fata de actiune, tot asa cei care, întelegînd cu adevarat, stiu, trebuie ACUM sa actioneze fara nici un fel de atasament.” Pe un vizitator foarte evlavios, dar atasat unei activitati sociale importante, SRI RAMAKRISHNA îl sfatuia sa se roage: “In ceea ce priveste putina munca care îmi mai ramîne de facut… fa Doamne astfel si ajuta ma sa am forta de a o îndeplini fara nici un fel de atasament” (Invataturile lui RAMAKRISHNA).

Informat ulterior de unul dintre discipolii sai reveniti din Occident despre starea de spirit care înca din acea perioada predomina în Occident, RAMAKRISHNA nu a ezitat sa spuna: “Atasamentul excesiv fata de activitati sau actiuni, pe care putem sa-l observam în Anglia si în Statele Unite, este condamnabil deoarece în scurt timp acesta va conduce la decadere spirituala.” MA ANANDA MOYI ofera detalii concrete în aceeasi directie: “Daca pentru un motiv anume cel mai mic resentiment va interveni, actiunea nu va putea fi considerata ca fiind fara atasament. Sa presupunem, de exemplu, ca dupa ce ati realizat partea cea mai importanta a unei opere va trebui sa o abandonati si, în aceasta situatie, aproape de sfîrsit, un altcineva, oarecare, o va prelua, o va duce la bun sfîrsit si lui i se va acorda meritul întregii opere. Daca aceasta va supara cîtusi de putin cum mai putem considera ca ar fi fost vorba despre o actiune cu adevarat dezinteresata? Fara nici o îndoiala ca dorinta ca cineva sa îti fie recunoscator nu este deloc absenta în tine.

Chiar în mijlocul actiunii sau activitatii, în orice moment, în orice circumstante, trebuie sa fiti întotdeauna gata sa va supuneti detasati la orice ordin. Imaginati-va ca va este foarte foame si ca, exact în momentul în care duceti un aliment spre gura, cineva va roaga sa mergeti undeva. Chiar în acel moment trebuie sa puteti sa abandonati, cu bucurie, mîncarea pe care tocmai erati pe punctul de a o mînca si sa va supuneti detasati apelului. O astfel de atitudine permanenta îl reveleaza pe acela care este ferm ancorat într-o stare de fericire care nu apartine deloc acestei lumi. Atunci cînd ne apropiem de starea constanta launtric în care nu mai exista efort, a fi certat sau nu pentru o greseala ce apare în timpul executarii sarcinii noastre ne lasa complet indiferenti. Atunci noi devenim doar un instrument ce se daruie în mîinile lui Dumnezeu.

Corpul actioneaza atunci ca un instrument detasat si noi privim la rîndul nostru detasati actiunea, ca niste spectatori. Atunci putem observa, cu o extraordinara luciditate, marele numar de sarcini pe care le putem îndeplini prin intermediul acestui corp; constatam energia uriasa pe care acum o are, usurinta si eficienta surprinzatoare cu care el actioneaza. Actiunea total lipsita de ego este plina de frumusete facînd sa apara starea de beatitudine, deoarece ea nu este motivata de nici o dorinta egoista de autosatisfactie. Atît timp cît obstacolul pe care îl reprezinta egoul nostru nu este depasit, chiar daca gîndim ca ar trebui sa actionam detasati, vom fi adesea mai mult sau mai putin raniti si aceasta va provoca macar o schimbare în expresia ochilor si a chipului nostru, acest aspect semnificativ fiind vizibil si perceptibil în întregul nostru mod de a fi” (Invataturile lui MA ANANDA MOYI).

La fel cum dorinta fructelor actiunii nu este decît una dintre formele de dorinta egoista, chiar daca aceasta este una dintre cele mai dificile de îndepartat, atasamentul egoist fata de actiunea însasi este, de asemenea, una dintre multiplele forme de atasament, poate cea mai subtila. In BHAGAVAD-GITA, KRISHNA considera atasament egoist fata de activitatile acestei lumi în general, nu numai atasamentul fata de actiune dar si fata de “un lucru, o fiinta, un loc sau chiar fata de camin” si chiar fata de “întelegere”.

El subliniaza ca doar omul care a renuntat la toate aceste egoiste atasamente “nu mai este deloc pîngarit de pacate”, “doar acela descopera fulgerator fericirea nesfîrsita care exista în SINELE SUPREM launtric”. SRI AUROBINDO arata ca “orice atasament egoist perturba sau jeneaza activitatea spirituala” (Raspunsuri). Si el insista: “Daca alegem drept cale doar o YOGA a faptelor, atunci putem sa ramînem în SAMSARA dar aceasta va fi ceva liber consimtit si atunci vom considera SAMSARA ca fiind cîmpul nostru de actiune fara ca prin aceasta sa simtim vreo obligatie.In interiorul sau, întotdeauna, yoghinul trebuie sa fie liber de orice legatura si atasament egoist” (YOGA integrala practica). Cît despre SWAMI VIVEKANANDA, el releveaza ca, în marea majoritate a cazurilor, chiar si daca nu sîntem constienti, atasamentul egoist “nu apare decît daca asteptam o recompensa” (YOGA practica). Aceasta situatie este deci comuna atît în cazul dorintei egoiste cît si a fricii de fructele actiunii.

Inceput text 6) NU TREBUIE NICIODATA SA TE CONSIDERI CA FIIND AUTORUL ACTIUNII REALIZATE  KARMA-YOGA merge însa si mai departe. Etapa urmatoare consta în a nu te considera tu însuti, în mod egoist, drept autorul actiunii detasate pe care o realizezi. Dar vom constata ca nu totdeauna exista unanimitate atunci cînd trebuie sa aflam cine este, în realitate, autorul.

In BHAGAVAD-GITA, KRISHNA explica: “Atunci cînd actiunile sînt facute de GUNAS-uri (“moduri” specifice ale Naturii), omul, al carui Eu este ratacit de egoism, gîndeste: “Eu sînt acela care actioneaza” .La sfîrsitul textului, KRISHNA intra chiar în detaliu: “Cele cinci cauze ale actiunii… sînt: corpul, autorul, cele cinci instrumente, numeroasele tipuri de efort si, în sfîrsit, Destinul (KARMA). Aceste cinci elemente formeaza, între ele, toate cauzele eficiente care determina forma si rezultatul oricarei actiuni pe care oricine în lumea aceasta o întreprinde cu mentalul sau, cu vorbirea sa si cu corpul sau.” SWAMI RAMADAS este categoric: “A gîndi cumva, în mod egoist, ca noi sîntem autorii actiunii este în totalitate fals” si aceasta afirmatie el o repeta cu insistenta (Scrisori).

In MAHABHARATA, alti întelepti care reiau aceasta tema nu sînt mai putin categorici decît KRISHNA asupra adevaratelor cauze ale actiunii. Astfel, PRAHLADA îi spune clar si simplu lui INDRA: “Cel care se considera în mod egoist drept autorul actiunilor, bune sau rele, este înzestrat cu o inteligenta viciata. Dupa parerea mea, o astfel de persoana este ignoranta si nu cunoaste deloc adevarul” (SHANTI). La fel, KRISHNA, care leaga aceasta atitudine de practica invocatorie a Divinului prin rostirea mentala a unei rugaciuni faimoase, sacre din RIG-VEDA, explica: “Cel care recita GAYATRI-MANTRA nu se considera niciodata în mod egoist ca fiind autorul actiunii, nici ca fiind cel care se bucura, nici ca fiind cel care suporta consecintele actiunii.” In schimb, pentru BALI, dupa cum el îi spune lui INDRA, veritabilul autor atotputernic care face cu putinta actiunea nu este altul decît Divinul Suprem: “Ca tu te consideri în mod egoist autor al actiunii, O! SHAKRA, aceasta atitudine se afla la originea oricarei dureri… Eu nu sînt autorul actiunii, tu nu esti autorul actiunii. Cel de sus, Divinul este Autorul actiunii care doar el în realitate este Omnipotent.” Aceeasi idee o reia SWAMI RAMADAS: “De fapt DUMNEZEU este totdeauna unicul autor al actiunii” (Scrisori). El precizeaza: “El (DUMNEZEU) este cel care ne împinge catre actiune, tot El este cel care actioneaza în si prin noi, mereu” (Scrisori).

La fel SRI AUROBINDO spune: “Este un mare secret al practicii spirituale (SADHANA) sa stii cum sa faci toate lucrurile prin Puterea Dumnezeiasca Infinita care este în spatele nostru sau deasupra noastra, în loc de a face totul DOAR printr-un efort mental egotic” (Ghidul YOGA). De altfel, el pune des în garda pe discipolii sai împotriva tentatiei de a se considera, în cazul unei actiuni, altceva decît un simplu instrument: “Transformati-va în instrumentul detasat al actiunii care se realizeaza prin intermediul vostru” (Raspunsuri). “Trebuie sa actionezi întotdeauna ca un instrument complet detasat în activitatea pe care o realizezi.”

In viziunea lui AUROBINDO, trebuie chiar sa te feresti de “orgoliul de a fi un instrument”. SWAMI VIVEKANANDA are chiar o formulare surprinzatoare: cînd oferiti cuiva de la DUMNEZEU ceva “nu sînteti în realitate decît comisionarul care transporta bani sau orice alt dar” (YOGA practica). Relevam, de asemenea, si ceea ce spunea SWAMI BRAHMANANDA discipolilor sai: “Inainte de a va începe activitatea amintiti-va cu fervoare de Dumnezeu si oferiti lui toate gîndurile voastre. Faceti acelasi lucru din cînd în cînd în timpul activitatii si, de asemenea, dupa ce ati terminat-o” (Discipline monastice). Ofranda facuta fata de ghidul spiritual GURU poate chiar sa înlocuiasca foarte bine ofranda facuta fata de Dumnezeu.

Dupa cum spunea SWAMI BRAHMANANDA: “Gînditi-va ca toata activitatea pe care o aveti de facut este aceea a lui Dumnezeu. Daca puteti sa lucrati, întelegînd si avînd mereu în minte aceasta idee, munca voastra detasata nu va va mai lega.” Vom încheia aceste consideratii printr-un gînd al lui MAHATMA GANDHI: “Forma de adoratie cea mai elevata consta în a realiza opera lui Dumnezeu, supunîndu-te legii morale si servind cu detasare si cu abnegatie umanitatea în mod dezinteresat” (Etica religiei). La acest principiu, în conformitate cu care nu trebuie niciodata sa ne consideram în mod egoist ca fiind autorii actiunii, putem sa adaugam un altul, în conformitate cu care noi atunci actionam neactionînd totusi, cu alte cuvinte, în aceasta situatie, scînteia eterna din noi (ceea ce, în India, este cunoscut sub numele de SINE SUPREM, PURUSHA sau ATMAN) observa ca martor detasat si, fara sa ia parte la aceasta, îndeplineste detasat actiunea prin intermediul elementelor active din noi.

La aceasta atitudine cu adevarat divina se refera KRISHNA într-un aforism celebru din BHAGAVAD-GITA: “Cel care în actiune detasata poate vedea inactiunea si care, în acelasi timp, o poate vedea continuînd chiar si în cazul încetarii faptelor, acela este, printre ceilalti oameni, omul judecatii drepte si al discernamîntului” ??? Aceasta este o capcana foarte periculoasa pe care o întîlnim adesea pe calea realizarii noastre spirituale. Pentru a nu cadea în ea este necesar sa ne interogam cît mai lucid si detasat cu putinta pentru a vedea daca nu cumva aceasta impresie, adesea fantasmagorica, pe care o botezam foarte usor intuitie, nu mascheaza în realitate un cu totul alt scop, o dorinta egoista personala, banala, care poate fi, de altfel, în aparenta perfect respectabila. Un criteriu incomplet dar util consta în a cauta sa remarcam daca subzista, pentru activitatea spre care ne simtim antrenati, acel “atasament” egoist personal despre care am vorbit mai înainte.

Inceput text 7) ACTIUNEA ASTFEL REALIZATA, INDIFERENT DE NATURA EI, NU IL INLANTUIE PE AUTORUL SAU.

KRISHNA afirma în BHAGAVAD-GITA: “Cel care este în YOGA sau, cu alte cuvinte, care este unit cu Supremul (adica cel care practica perfect KARMA-YOGA) chiar si daca actioneaza, actiunile sale fiind detasate, nu se vor atasa de el.” Este, de altfel, ceea ce repeta si SWAMI VIVEKANANDA: “Daca nu sîntem deloc detasati de activitatea noastra, aceasta nu ne va servi în nici un fel sufletul” (YOGA practica). La fel, SWAMI SIVANANDA spune: “Aceeasi fapta, daca este realizata detasat, fara atasament, deci cu o buna atitudine mentala, fara speranta vreunui profit oricare ar fi acesta, cu indiferenta chiar si fata de un posibil succes sau esec, nu va adauga niciodata o noua veriga la lantul existent” (Invataturile lui SIVANANDA). Este ceea ce întelegea SRI RAMAKRISHNA cînd spunea: “Un jnanin poate sa actioneze pe deplin fara atasament si, astfel, actiunile sale nu îi vor fi daunatoare” (Invataturile lui RAMAKRISHNA). In final, pentru a întelege cu exactitate acest principiu fundamental în KARMA-YOGA trebuie sa cautam sa ne plasam în perspectiva metafizica a hinduismului, unde credinta în vieti succesive si în legea KARMA ei este axiomatica.

Pentru a rezuma aceasta teorie în cîteva cuvinte, este bine sa consideram ca viata pe care fiecare dintre noi o traieste acum nu este pentru el un eveniment unic ci doar o simpla veriga într-un lung sirag de vieti succesive în care se încarneaza si continua sa se încarneze de a lungul sirului de existente, elementul permanent din noi pe care indienii îl numesc ATMAN (SPIRIT ETERN). Dupa legea KARMA-ei, care nu este altceva decît legea noastra a cauzalitatii si efectului, toate actiunile realizate în una dintre aceste vieti vor determina cu exactitate anumite efecte daca nu imediat în existenta în curs, atunci în restul sau, cu alte cuvinte, în una sau mai multe dintre existentele ce urmeaza si care vor aduce astfel la manifestare “KARMA” acumulata în vietile precedente.

Ori, telul evolutiei este de a ajunge în punctul în care întreaga KARMA va fi la un moment dat epuizata, astfel încît elementul etern permanent în noi (ATMAN) sa nu mai fie nevoit sa creeze noi corpuri. Toti înteleptii orientali, antici si moderni, afirma prin urmare ca ceea ce creeaza pentru noi o noua KARMA nu este deci actiunea în sine ci exact spiritul în care acea actiune este realizata. Despre aceasta vorbeste în special SWAMI VIVEKANANDA: “Toate actiunile pe care le faceti pentru voi însiva în mod egoist va vor aduce fructele lor, care se vor reîntoarce si vor recadea asupra voastra… Dimpotriva toate actiunile, indiferent care ar fi acestea, pe care nu le faceti pentru voi însiva, datorita starii complete de detasare pe care o aveti, vor ramîne totdeauna fara efect asupra voastra” (YOGA practica). Prin urmare, practica lui KARMA-YOGA ne ofera posibilitatea de a actiona fara sa ne încarcam cu nici un fel de KARMA.

.........................................................................................................

Avertisment

”Cu cât cazi de mai de sus, cu atât te lovesti mai tare”.

Tantra nu este potrivită pentru persoane care nu doresc transformarea spirituală și care fac diverse compromisuri de conștiință. Este nevoie de responsabilitate și iubire pentru a păși în câmpul fascinant al transformării și realizării spirituale tantrice. Farmecul personal și iubirea care se trezesc în inima ființelor de sex opus pentru un sau o tantrika trebuie tratate cu înțelepciune și responsabilitate.

În nici un caz nu trebuie să acționăm astfel încât să generăm suferință sau să profităm în diverse feluri de astfel de situații.

Tantra este arta transfigurarii vieții și a recunoașterii prezenței divine în tot ceea ce este lumea și în tot ceeea ce suntem.

Tantra NU este o metodă sexuală, iar principiile spirituale ale apropierii față de persoanele de sex opus sunt doar o mică parte din Tantra.

Tantra NU este magie neagră. Tantra NU poate fi practicată de cei care nu au înalte calități spirituale, morale si etice.

Tantra NU poate fi practicată fără îndrumarea unui maestru competent.

Dacă nu aveți un maestru competent NU ÎNCERCAȚI SĂ PRACTICAȚI TANTRA.

Daca nu ati atins un nivel autentic de maiestrie in Tantra, nu scrieti, nu vorbiti, nu dati sfaturi, nu apreciati si nu criticati Tantra.

În afară de Tantra, există multe alte căi spirituale care pot fi abordate, NU NECESITĂ CONDIȚII ATÂT DE STRICTE ȘI SUNT EXCELENTE – de exemplu, creștinismul practic autentic, yoga, disciplinele taoiste, chi kung, tao . Vă avertizăm că, așa cum aurul are multe variante de falsificare, în afară de Tantra autentică, ce este foarte rarâ, există numeroase lucrări, cursuri și grupări intitulate „de tantra” ce sunt superficiale și nu onorează acest excepțional curent spiritual. Există, de asemenea, așa-numita ”tantra demonică”, care este o oroare pentru ceea ce înseamnă binele, frumusețea, iubirea și spiritualitatea. Vă sugerăm, în primul rând, să vă feriți cu putere de a greși astfel.

Acharya Shiva Shankara