Tantra nu înseamnă sexualitate ci a vedea sfințenia în tot ce te înconjoară.

Tantra nu înseamnă desfrânare ci un control desăvârșit.

Tantra înseamnă iubire și transcendere.

Tantra înseamnă nondualitate și realizare instantanee a Unității.

Tantra înseamnă curaj și înțelepciunea de a-ți accepta aparentele limite prezente și de a avansa neîncetat către nelimitare.

Tantra înseamnă să fii mereu tu însuți și să îl pui întotdeauna pe Dumnezeu pe primul loc.

.........................................................................................................

Cum e posibil ca emoția erotică să ne înalțe ? Fiindcă omul superior, care nu neagă și controlează perfect instinctele vede spontan în persoanele de sex opus o ființă divină, iar pe el se ipostaziază instantaneu în contrapartea sa. Erosul plin de iubire ne aduce aminte că suntem cu adevarat sfinți... și pentru asta trebuie, doar, să refuzăm căderea în animalitate.

.........................................................................................................

ADI Tantra înseamnă Prima Tantră sau Tantra Primordială.

.........................................................................................................

Dacă te accepţi pe tine, începi să accepţi totul. Dacă te respingi, respingi universul; dacă te respingi, respingi existenţa. Dacă te accepţi, accepţi existenţa; atunci nu mai ai nimic de făcut decât să te bucuri, să sărbătoreşti. Atunci nu te ai plângi de nimic, nu mai pizmuieşti pe nimeni, te simţi recunoscător. Atunci viaţa e bună şi moartea e bună, atunci bucuria e bună şi tristeţea e bună, atunci e bine să fii cu persoana iubită şi e bine să fii şi singur. Atunci tot ce se întâmplă e bine, pentru că se întâmplă din întreg.

Dar de secole întregi omul este condiţionat să nu se accepte. Toate culturile din lume otrăvesc mintea omului, pentru că toate se bazează pe o singură idee: ideea de îmbunătăţire, de perfecţionare. Ele toate creează în om o stare de nelinişte – o stare de tensiune între ceea ce este omul şi ceea ce ar trebui să fie. Orice „ar trebui” creează nelinişte. Dacă există un ideal care trebuie înfăptuit, cum să fii în largul tău? Cum să te simţi acasă? Nu poţi trăi nimic total, pentru că mintea se gândeşte la viitor. Iar acel viitor nu vine, nu poate să vină, pentru ea însăşi natură dorinţei îl face imposibil – când vine, îţi imaginezi alte lucruri, îţi doreşti alte lucruri. Întotdeauna îţi imaginezi o stare de lucruri mai bună şi astfel eşti veşnic neliniştit, încordat, îngrijorat. Aşa trăieşte omenirea de secole întregi.

Omul deşteptat este cel care a scăpat din capcana societăţii, care a înţeles că ideea de îmbunătăţire este pur şi simplu absurdă. Nu te poţi îmbunătăţi singur. Dar ia aminte, nu spun că îmbunătăţirea nu se petrece, ci că nu te poţi îmbunătăţi singur. Când nu mai cauţi să te îmbunătăţeşti, te îmbunătăţeşte viaţa. În acea stare de relaxare, în acea stare de acceptare, viaţa începe să te mângâie, viaţa începe să curgă prin tine. Şi când nu te mai plângi de nimic, când în tine nu mai există pizma, înfloreşti.

Acceptă-te aşa cum eşti. Este cel mai greu lucru din lume, întrucât intră în conflict cu educaţia ta, cu cultura ta. De la început ţi s-a spus cum ar trebui să fii. Nimeni nu ţi-a spus că eşti bun aşa cum eşti, toţi ţi-au introdus în minte diverse programe. Ai fost programat de părinţi, de preoţi, de politicieni, de profesori, iar ideea a fost una singură – să te îmbunătăţeşti, să te perfecţionezi. Nu contează cine eşti, trebuie să alergi după altceva, continuu, fără odihnă.

Când eşti deschis, întreaga existenţa începe să-şi toarne energia în tine. Atunci copacii sunt mai verzi decât îţi par acum, atunci soarele e mai strălucitor decât îţi pare acum; atunci totul capătă culoare. Altfel, totul e tern şi mohorât şi cenuşiu.  Acceptă-te – asta înseamnă rugăciune. Acceptă-te – asta înseamnă recunoştinţă. Relaxează-te în fiinţă ta – aşa a vrut Dumnezeu să fii. Nu a vrut să fii în nici un alt fel, altminteri te făcea altcineva. Te-a făcut pe tine, aşa cum eşti. Încercarea de a-ţi aduce îmbunătăţiri este în esenţă încercarea de a-i aduce îmbunătăţiri lui Dumnezeu, ceea ce este de-a dreptul stupid, şi nu vei face decât să înnebuneşti tot încercând asta. Nu vei ajunge nicăieri, ci doar vei rată un mare prilej.

Acceptă-te, acceptă-te întru totul, fă din acceptare culoarea ta, caracteristica ta. Viaţa e gata în orice clipă să îşi reverse darurile asupra ta. Viaţa nu e zgârcită, existenţa dăruieşte întotdeauna din abundenţă — însă nu îi putem primi darurile pentru că nu ne considerăm demni de a le primi.  De asta oamenii se agaţă de suferinţă – ea se potriveşte programării lor. Oamenii se pedepsesc singuri în o mie şi unu de moduri subtile. De ce? Pentru că asta face parte din programul lor. Dacă nu eşti cum ar trebui să fii, trebuie să te pedepseşti, trebuie să-ţi provoci suferinţa. De asta oamenii se simt bine când sunt nefericiţi, când suferă. Oamenii se simt bine când sunt nefericiţi, şi sunt foarte, foarte încurcaţi, stânjeniţi când sunt fericiţi.

Fiecare copil se naşte inocent. Noi îl facem să se simtă vinovat, spunându-i: „Nu aşa ar trebui să fii. Ar trebui să fii aia”. Iar copilul este natural şi inocent. ÎI pedepsim pentru faptul că este natural şi inocent, şi îl răsplătim că este artificial şi viclean. ÎI răsplătim pentru faptul că e fals — toate recompensele noastre sunt pentru oameni falşi. Nu răsplătim pe nimeni care este inocent; nu avem nici o consideraţie faţă de el, nu avem nici un respect pentru el. Inocentul e condamnat, inocentul e considerat aproape un infractor. Inocentul esue considerat prost, în timp ce vicleanul e considerat inteligent. Omul fals este acceptat – omul fals se potriveşte cu societatea falsă.

Toată viaţa ta nu e decât un efort de a te pedepsi tot mai mult. Tot ce faci este rău, aşa că pentru fiecare bucurie trebuie să te pedepseşti. Chiar şi atunci când, în ciuda ta, bucuria vine, când uneori Dumnezeu se izbeşte de tine şi nu poţi să-l eviţi, imediat începi să te pedepseşti. Ceva nu e în regulă, cum i se poate întâmpla un astfel de lucru unei persoane oribile ca tine?

De fapt, când cineva te iubeşte, chiar te miri: „Cum – pe mine? Mă iubeşte cineva pe mine?” Şi în mintea ta apare ideea: „Mă iubeşte pentru că nu mă cunoaşte. Dacă m-ar cunoaşte, dacă ar vedea prin mine, nu m-ar iubi în veci!” Astfel încep îndrăgostiţii să se ascundă unul de celălalt. Păstrează multe lucruri pentru ei înşişi, nu îşi dezvăluie secretele din cauză că se tem că în clipa în care îşi deschid inima, dragostea va dispărea. Deoarece nu se pot iubi pe sine, cum să conceapă că altcineva îi iubeşte?

Iubirea începe cu iubirea de sine. A fi egoist şi a fi plin de tine sunt două lucruri diferite. Nu fi narcisist, nu fi obsedat de tine însuţi, ci iubeşte-te firesc.  Iubirea de sine naturală este obligatorie ca să poţi iubi pe altcineva. Numai din ea se naşte iubirea pentru altcineva.  Acceptă-te, iubeşte-te, eşti creaţia lui Dumnezeu. Ai pe tine semnătura lui Dumnezeu şi eşti deosebit, unic. 

Nimeni nu a mai fost ca tine şi nu va mai fi ca tine – eşti pur şi simplu unic, incomparabil. Acceptă acest lucru, iubeşte acest lucru şi sărbătoreşte-l, şi atunci vei începe să vezi unicitatea celorlalţi, incomparabila frumuseţe a celorlalţi. Iubirea este posibilă numai atunci când există o acceptare deplină a sinelui, a celuilalt, a lumii. Acceptarea creează mediul în care creaţi iubirea, în care înfloreşte iubirea!

 

 Osho – Intimitatea. Încrederea în sine şi în celălalt

 

sursa:https://drumuricatretine.wordpress.com

.........................................................................................................

Avertisment

”Cu cât cazi de mai de sus, cu atât te lovesti mai tare”.

Tantra nu este potrivită pentru persoane care nu doresc transformarea spirituală și care fac diverse compromisuri de conștiință. Este nevoie de responsabilitate și iubire pentru a păși în câmpul fascinant al transformării și realizării spirituale tantrice. Una din căile de cădere ale practicanților tantrici este aceea de a folosi abilitățile dezvoltate pentru a realiza magie neagră. Aceasta va atrage acumularea unei karma negativă dificilă și dureroasă și ar fi un mod prostesc de a acționa. Farmecul personal și iubirea care se trezesc în inima ființelor de sex opus pentru un sau o tantrika trebuie tratate cu înțelepciune și responsabilitate.

În nici un caz nu trebuie să acționăm astfel încât să generăm suferință sau să profităm în diverse feluri de astfel de situații.

Dacă un (sau o) tantrika practică și metode care includ fuziunea amoroasă cu persoane de sex opus, atunci, pentru a nu cădea spiritual, este necesar să fie îndeplinite ”Cele 5 condiții ale Iubirii Perfecte”:

- să fie o acțiune în acord cu voința divină și consacrată lui Dumnezeu

- să fie realizată cu continență sexuala perfectă

- să fie realizată cu iubire

- să fie realizată cu transfigurare

- să pornească din Inimă, să se desfășoare în Inimă și să își petreacă aparentul sfârșit exterior în Inimă.

Dacă acestea sunt îndeplinite, apropierea dintre bărbat și femeie nu va genera nici un fel de cădere spirituală, ci va amplifica enorm evoluția spirituală a celor doi.

Tantra NU este doar continență sexuală perfectă, dar fara ea este impostura și devine o cale periculoasă de cădere accelerată.

Tantra este arta transfigurarii vieții și a recunoașterii prezenței divine în tot ceea ce este lumea și în tot ceeea ce suntem.

Tantra NU este o metodă sexuală, iar principiile spirituale ale apropierii față de persoanele de sex opus sunt doar o mică parte din Tantra.

Tantra NU este magie neagră. Tantra NU poate fi practicată de cei care nu au înalte calități spirituale, morale si etice.

Tantra NU poate fi practicată fără îndrumarea unui maestru competent.

Dacă nu aveți un maestru competent NU ÎNCERCAȚI SĂ PRACTICAȚI TANTRA.

Daca nu ati atins un nivel autentic de maiestrie in Tantra, nu scrieti, nu vorbiti, nu dati sfaturi, nu apreciati si nu criticati Tantra.

În afară de Tantra, există multe alte căi spirituale care pot fi abordate, NU NECESITĂ CONDIȚII ATÂT DE STRICTE ȘI SUNT EXCELENTE – de exemplu, creștinismul practic autentic, yoga, disciplinele taoiste, chi kung, tao . Vă avertizăm că, așa cum aurul are multe variante de falsificare, în afară de Tantra autentică, ce este foarte rarâ, există numeroase lucrări, cursuri și grupări intitulate „de tantra” ce sunt superficiale și nu onorează acest excepțional curent spiritual. Există, de asemenea, așa-numita ”tantra demonică”, care este o oroare pentru ceea ce înseamnă binele, frumusețea, iubirea și spiritualitatea. Vă sugerăm, în primul rând, să vă feriți cu putere de a greși astfel.

Acharya Shiva Shankara